Jocuri literare: citește o carte populară

Vă reamintesc cum sună jocul literar din aprilie:

Citește o carte populară pe care o eviți tocmai din cauză că se vorbește prea mult despre ea. Unii spun că e genială, alții sunt furioși că și-au pierdut timpul, și poate că ai început deja să crezi că nu va fi pe gustul tău. Mai bine vezi cu ochii tăi despre ce este vorba, înainte să te alegi cu păreri preconcepute.

N-o să mă lungesc prea mult cu postarea, fiindcă mâine dimineață plec într-o scurtă vacanță și mai am o grămadă de chestii de făcut, iar până în zori poate reușesc să scot și câteva informații despre Viena, pe care o vizitez pentru prima oară. Azi-noapte lucram de zor la vizualul de mai sus, care arăta cu totul altfel în prima variantă – noroc cu publicitarul de serviciu, care a remarcat că pare un pliant făcut de un angajat al primăriei, așa că am luat totul de la zero și mi-a ieșit o imagine ceva mai simpatică.

N-am o listă foarte mare cu cărți populare pe care le-am evitat de teamă că-mi voi pierde vremea. Evident, nu mă refer la literatura de mâna a treia, ci la titluri mai mult sau mai puțin notabile care au stârnit impresii contradictorii. Cam așa ar arăta o parte din lista mea cu cărți ocolite:

• „O viață măruntă”, de Hanya Yanagihara
• „Scurtă istorie a șapte crime”, de Marlon James
• „O cale îngustă spre nordul îndepărtat”, de Richard Flanagan
• „Vânătorul de zmeie” & „Splendida cetate a celor o mie de sori”, de Khaled Hosseini
• „Extrem de tare și incredibil de aproape”, de Jonathan Safran Foer
• „Viață după viață”, de Kate Atkinson
• „Luminătorii”, de Eleanor Catton
• „Interesanții”, de Meg Wolitzer
• „Moarte subită”, de J.K. Rowling

Probabil că aș mai găsi și alte titluri, dar mă opresc aici. Uitând-mă pe Goodreads pentru a-mi reîmprospăta memoria, am constatat că nu sunt genul care discriminează cărțile populare, fiindcă am citit destule – e drept că unele nu au fost pe măsura așteptărilor și poate că din cauza asta am devenit mai precaută: „Fata dispărută”, de Gillian Flynn, „Sticletele”, de Donna Tartt, „Eleganța ariciului”, de Muriel Barbery, „Toată lumina pe care nu o putem vedea”, de Anthony Doerr etc.

Adevărata provocare ar fi fost să citesc „O viață măruntă”, care a stârnit păreri de tot felul (în mare parte pozitive), dar mie mi-a lăsat impresia că e doar o altă carte în care personajul principal e chinuit de autor în toate felurile posibile, așa că ce sens ar avea să mă înham la o carte de 700 de pagini care s-ar putea dovedi o mare pierdere de vreme? Am decis să o ocolesc și am citit inclusiv spoilerele din recenzii – și totuși, curiozitatea a rămas, plus că n-aș vrea să mă aleg cu păreri preconcepute fără să știu despre ce e vorba de fapt. Însă luna asta timpul de lectură e cam limitat și mi-am dat seama că n-am când să strecor romanul lui Yanagihara, așa că m-am orientat spre o altă carte populară pe care am amânat-o de la an la an: „Laur”. Și cartea lui Vodolazkin a stârnit o gamă largă de impresii, dar nu de teamă am tot ocolit-o (căci e relativ scurtă și am senzația că va fi pe gustul meu), ci dintr-un soi de dezinteres care intervine atunci când o carte ajunge pe buzele tuturor. 

În caz că participați și voi la jocul literar din aprilie, m-aș bucura să aflu care sunt cărțile populare pe care le-ați ocolit, ce impresii v-a lăsat cea pe care ați abordat-o și dacă temerile au fost justificate sau nu. :)

*Surse foto: Designed by Freepik, Designed by pikisuperstar