Viața mea printre cărți XIII (Sărbători fericite!)

sâmbătă, 28 decembrie 2019

Brad de Crăciun din cărți verzi
Am încercat să amenajez lângă birou și un fel de brad din cărți verzi, dar arată mai degrabă
ca o cabană, probabil că n-am cărțile potrivite.

Prea s-a așternut tăcerea în casa mea virtuală, pe care am cam lăsat-o de izbeliște, așa că hai să nu închei anul fără să scriu măcar câteva rânduri. Cu ocazia asta, revin și la rubrica „Viața mea printre cărți”, pe care era cât pe ce să mi-o sufle Emilia Chebac – fără intenție, desigur  –, moment în care mi-am dat seama cât de atașată sunt de rubrica asta și, de fapt, cât de dor îmi e să mai scriu pe blog, ca în vremurile bune, când aveam mai mult timp liber (poate și mai mult entuziasm?).

Anul ăsta n-am mai împodobit bradul artificial, ci am făcut unul din cărți. Fiindcă n-avem debara, am depozitat bradul și globurile într-o comodă veche peste care s-au adunat, în toți anii de când ne-am mutat aici, niște teancuri tot mai înalte de cărți, care nu-și mai găsesc de mult locul în bibliotecă. Comoda încă rezistă, deși pare cam șubredă, în schimb eu nu mai fac față atâtor cărți necitite, și de fiecare dată când mai adaug un volum în vârful teancurilor, îmi scade și mai tare pofta de a cumpăra alte cărți. 

Prin urmare, pentru a scoate bradul de plastic, mai întâi trebuie să mut câteva zeci de kilograme de cărți, și ce mi-am zis eu în Ajun: nu mai bine mă apuc de asamblat un brad cu toate volumele astea, că tot îmi doream de mult să încerc? Am început cu o bază cam mare, noroc cu C., care s-a prins că în ritmul ăsta o să muncesc toată noaptea și a redus cercul la jumătate. Cu ajutorul lui, bradul a fost gata cam o oră, deși tot procesul ar fi durat și mai puțin, dacă nu țineam eu morțiș să întorc cărțile cu coperta în sus și cotorul în exterior. Năsuc s-a arătat foarte interesată de luna din vârf (mulțumesc, Alinuș! ), însă deocamdată a lăsat-o în pace. Ce să zic, e mult mai distractiv să împodobesc bradul artificial, fiindcă pisica se cațără pe crengi și începe să facă box cu globurile, pe când cărțile n-au interesat-o defel.

Brad de Crăciun din cărți

Anul ăsta am primit foarte puține cărți în dar și doar una în preajma Crăciunului, așa cum am auzit că e obiceiul la islandezi – e vorba de Jólabókaflóðið (pronunțat yo-la-bok-a-flothe), adică „inundația de cărți”, o tradiție de a dărui celor dragi câte o carte în Ajunul Crăciunului, pe care apoi o vor citi în decursul nopții în timp ce ronțăie ciocolată (ha, pare o scenă desprinsă dintr-un film). Drept să spun, parcă nici cărți în dar nu-mi mai doresc – am ajuns în punctul ăla în care mă simt copleșită de cele multe și necitite de care mă lovesc la tot pasul prin casă. Dar tot m-am bucurat de cadoul neașteptat de la M., mai ales că o cănuță drăguță de la Fandosica și-a găsit drumul spre mine, alături de cartea lui Zadie Smith, autoare pe care n-am citit-o până acum.

cana de la Fandosica si cartea de Zadie Smith

Acum câteva zile mi-am dat seama că sunt în urmă cu șase cărți la reading challenge-ul de pe Goodreads (setat la modesta cifră de 55 de cărți), deși eram convinsă că o să mă achit lejer de provocare. Se pare că a devenit un obicei ca, în fiecare decembrie, să mă întreb cu ce naiba mi-am ocupat timpul de-am citit atât de puțin. De data asta am făcut și un calcul: la 60 de pagini citite în fiecare zi (ritmul meu e de aproximativ 30 de pagini pe oră, însă viteza variază în funcție de dificultatea lecturii), rezultă 21.900 de pagini într-un an și 73 de cărți de 300 de pagini, în medie. Când reduci totul la cifre, nu pare un țel prea greu de atins, așa-i? Dar, cum în momentul ăsta n-am decât 14.000 de pagini citite, înseamnă că, în medie, ritmul a fost de 38 de pagini pe zi. Și iar mă lamentez: Vai de capul meu, ce cititor leneș am devenit! (Despre mine vorbesc adeseori la masculin, sper să nu vi se pară ciudat.)

Vrând, nevrând, am ajuns la vorba aia cu „a îngrășa porcul în ajun” și am cules din bibliotecă câteva volume subțirele, deși îmi dau seama că trișez (ultima aleasă a fost și prima citită: „Bonsai”, de Alejandro Zambra, doar 80 de pagini). Măcar am terminat povestirile lui Cortázar, începute prin ianuarie, și sper să dau gata și „Cartea fetiței vampir”, din care mai am vreo 200 de pagini. Momentan sunt în grafic, am reușit să cresc planul cu patru cărți și să ignor senzația de jenă că mă dedau la astfel de practici pentru un reading challenge. Oare în 2020 o să fiu un cititor mai conștiincios? 

carti de citit la final de an
Inițial am ales cărțile astea pentru maratonul de final de an, dar mă îndoiesc
că o să termin cartea Arianei Harwicz (să vedem dacă mă apuc în schimb de Han Kang).

cărți de Crăciun
Cărți citite pe ultima sută de ore a anului: „Bonsai”, „Apolododecameronul” și „Fetița care
a salvat Crăciunul”. Aș vrea să citesc și povestirea lui Truman Capote, mai ales că-i de sezon.

Last but not least, am strâns laolaltă cărțile pe care le-am citit anul ăsta la clubul Bibliobibuli. Sunt zece, deși au fost doar nouă întâlniri „oficiale”, fiindcă în iulie am ținut clubul în grup restrâns: cu Alin, care merită o medalie pentru că a fost prezent la fiecare întâlnire, și alți trei cititori simpatici pe care i-am cunoscut la clubul din iunie, cel cu „Sistemul periodic”, despre care zic mereu că mi-a purtat noroc, fiindcă i-a adus la club pe Andreea, Sabin și Bogdan. Lor și altor cititori pasionați (Florența, Ecaterina, Marian, Ana Maria, Raluca, Oana) li se datorează atmosfera faină de la club, unde nu doar discutăm despre cărțile citite, ci ne mai și distrăm – ce-i drept, eu mai puțin, fiindcă tot timpul sunt cu ochii-n patru să nu se formeze bisericuțe . Oricum, abia aștept zilele calde pentru a ține din nou întâlnirile în grădina Verona, unde ne-am întins la discuții și la pahare de vin până la ore târzii.

cărți la clubul de lectură Bibliobibuli Cărturești

Aproape toate au fost faine și le recomand fără rezerve (poate cu o singură excepție, cartea lui Arundhati Roy, a cărei scriitură creativă m-a iritat un pic), dar cel mai mult și mai mult mi-au plăcut „Toate numele”, „Opiniile unui clovn” (recent am aflat că există și o piesă de teatru după romanul lui Böll), „Poartă-ți plugul peste oasele morților” și „O viață de om”. Surpriza, cel puțin pentru mine, a fost „Pana de automobil” a lui Dürrenmatt, o poveste minimalistă și memorabilă (vreau neapărat să mai citesc câteva piese de teatru ale elvețianului). 

cărți Bbibliobibuli și o pisică
Behind the scenes (poză făcută de sub pat):
Năsuc pare interesată de ce-am citit la clubul de lectură. :D

Pentru clubul din 22 ianuarie am ales o carte zdravănă, „Zăpada” lui Orhan Pamuk – dacă tot e începutul anului, merge o provocare literară, că-n rest citim cărți scurte, care rar depășesc 300 de pagini. Sper să nu mă prezint doar eu la întâlnire. 

Un an mai bun vă doresc, să fiți sănătoși și veseli, să aveți timp pentru lectură și fonduri generoase pentru călătorii, și poate ne mai auzim pe aici, dacă și când mai găsesc timp să scriu pe blog (eu mi-am propus să scriu mai des, dar așa zic în fiecare iarnă ). 

P.S.: Pentru blog am făcut un cont separat de Instagram (Lecturile Emei), ca să nu mai amestec lucrurile. 

26 de comentarii

  1. Foarte frumos bradul de cărți, iar pisi pare să aibă niște gânduri și idei despre lună :)

    Cât despre cărțile necitite, cred că într-o viață fiecare carte se lasă descoperită la timpul ei. Aproape ca oamenii, cărțile au un destin al lor, pentru a te învața ceva sau pur și simplu pentru a se lăsa descoperite.

    Așadar, nu îți mai face griji că sunt prea multe, bucură-te de prezența lor pe lângă tine, la un moment dat vei avea timp de fiecare. Fiecare nou venită e ca într-o familie.

    De altfel, biblioteca ta e foarte frumoasă așa, plină.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce-i drept, iubesc bibliotecile mari, când le văd prin casele altora, dar când vine vorba de propria-mi bibliotecă, mă apucă jalea că citesc prea puțin din ea. Mi-am dat seama și că mă aruncam compulsiv asupra cărților, mai ales prin anticariate (am strâns aproape 800 de volume, crazy), dar cel mai tare mă enervează că îmi doresc foarte mult anumite cărți, le cumpăr și apoi rămân necitite cu anii. Mă gândesc acum și la câteva titluri care mi-au fost recomandate de alți cititori și au intrat de-a lungul timpului la planurile de lectură (de pildă, cele din 2017), dar n-am ajuns la ele nici în ziua de azi. Mda, cred că de fapt sunt supărată pe mine că citesc mai puțin ca înainte – biblioteca, săraca, n-are nicio vină. 😌 Oricum, îți mulțumesc pentru gândurile pozitive, Lupule de zăpadă. 😊

      Ștergere
    2. Citeam un articol zilele trecute despre cărțile electronice, cum că reprezintă doar 20% din vânzările de cărți, restul de 80 fiind încă în format printat.

      Văzând acum ultima fotografie de aici, de sub pat, e fascinant acel mic turn din obiectul de mobilă neidentificat, locul și spațiul pe care îl ocupă, un farmec aparte care nu poate fi regăsit în format electronic.

      Iar pisi pare hrănită și îngrijită, prin casă pare să fie curat, chiar dacă 800 sounds a bit crazy, nu aș spune că e ceva compulsiv ci doar o pasiune plină de farmec :)

      Poate îți voi smulge o mică încruntare, dar, îți doresc un an nou plin de cărți!! Și de ceva timp de citit!! :))

      Ștergere
    3. Ha, ce ochi ai (doar sunt de lup, de ce mă mir), de-ai remarcat turnulețul de cărți! Nici eu nu știu cum se numește piesa asta de mobilier, am găsit-o în casă când ne-am mutat. E un fel de măsuță înaltă și foarte îngustă, pe care am așezat o plantă, iar la bază am constatat că încap la fix niște cărți, deși cu siguranță nu asta a fost destinația inițială.
      Nu m-am încruntat, ci m-a amuzat urarea ta. :) Așa să fie noul an, plin de cărți, cât mai multe cărți din bibliotecă pe care să am timp să le citesc! 😊

      Ștergere
  2. La multi ani, Ema s la cat mai multe cărți citite in noul deceniu. Si eu am citit mai putin decat anul trecut. Si nu sunt sigura care este cea mai frumoasă carte citita in 2019. Pentru mine contează mai mult decat numarul, frumusețea. De exemplu cea mai frumoasa carte din 2018 a fost Inocentii, Ioana Pârvulescu, emoționantă. In 2017 cartile de Annie Bentoiu, Doina Rusti cu Fantoma din moara. Anul acesta mi- au placut mult Avalon, Orbitor parti pin volumul 1 si 2, parti din Scrisorar si o carte despre Transsiberian. Sa te citim cu bine și la anul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mulți ani, Michelle! Un an mai bun, cu lecturi una și una! Când ne-auzim în decembrie următor, sper să ai pe listă cel puțin zece titluri care ți-au plăcut foarte mult. 😊
      Ai dreptate, contează în primul rând să-ți petreci timpul cu cărți care-ți merg la suflet (eu adaug pe lista celor care au meritat citite și cărțile din care-am învățat ceva nou, chiar dacă nu mi-au plăcut cap-coadă – cum a fost cazul romanului lui Arundhati Roy).
      Și eu am fost impresionată de „Inocenții”, iar la „Fantoma din moara” îmi tot propun să ajung de când s-a reeditat – îți mulțumesc că mi-ai reamintit de ea.
      Mă bucur că ai reușit să termini „Scrisorar”. :)

      Ștergere
  3. Draga Ema, acum pe sfarsit de an, vreau sa-ti transmit cateva ganduri, in locul obisnuitelor urari de Sarbatori. In mod aleatoriu, acestea se refera la faptul ca tu esti unul dintre reperele mele de baza pentru lectura, din momentul in care am inceput sa-ti urmaresc blogul. In mod special, ritmul meu de lectura se raporteaza acum la intalnirile Bibliobibulilor despre care vorbesc oricui vrea sa ma asculte, adica ii fac reclama. Imi dau seama ca nu respect regulile vorbitului in public, respectiv de a nu monopoliza discutia peste limitele admise, dar atmosfera Clubului asa cum te straduiesti tu sa o imprimi, imi stimuleaza toti neuronii. Iti multumesc pentru tot ce faci, iar faptul ca spiritul Bibliobibulilor a inceput sa se coaguleze in jurul tau, prin prezenta constanta a unor persoane tinere, placute si mult peste media intelectuala a celor de varsta lor, este o dovada a faptului ca ceea ce faci, este din cale afara de bine. Sa ne revedem cu bine, sanatosi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Florența, mesajul tău m-a emoționat.
      Mă bucur mult că te simți bine la întâlnirile noastre și sper să fie cât mai multe de-acum înainte – dacă se poate, cu aceeași oameni faini, de care am început să prind drag. Datorită vouă s-a creat atmosfera de care vorbești, eu doar mă pregătesc cât pot de bine și încerc să dau tuturor ocazia de a se exprima, dar voi veniți cu pofta de a citi și de a discuta, cu interesul și curiozitatea de a afla mai multe, cu deschiderea și gentilețea cu care relaționați între voi, și mai pot adăuga destule. Mă simt norocoasă că v-ați dorit să reveniți la club, fiindcă întâlnirile noastre s-au apropiat foarte mult de cum îmi imaginam eu un club de lectură.
      Îți doresc un an cu multă sănătate și lecturi excelente! 😊

      Ștergere
  4. Ador articolele tale de pe blog, fotografiile cu cărți și cu Năsuc și pe tine. Un 2020 bun, Ema, cu sănătate și spor la dat pagina! Sper să ne revedem în octombrie. C.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina, gândurile tale bune mi-au încălzit inima în această zi cam friguroasă. ❤ Îți doresc un an plin de bucurie și lecturi faine!
      Și eu sper să ne revedem în octombrie, fie că mă organizez din timp, fie că mă hotărăsc spontan să pornesc spre Iași, cum s-a întâmplat anul trecut. 😄

      Ștergere
  5. Ce mă bucur că ți-ai făcut instagram special pentru cărți, sper doar să fii activă :P
    Îți doresc timp pentru citit, plimbat, și ce mai vrei tu, inclusiv pentru scris pe blog.
    Mie brăduțul mic și verde îmi place mai mult, e mai de efect :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu sper să pun mai des poze cu cărțile pe care le citesc, de-asta am făcut un cont separat, doar că relația mea cu social media e tare imprevizibilă. 😇
      Brăduțul verde arată mai simpatic în fotografie, într-adevăr. În realitate, celălalt e mai fain, dar în poză zici că e o sorcovă uriașă, haha.
      Mulțumesc pentru urări, L.! Să ai un an foarte bun, cu cât mai multe scrisori bine ticluite! 😊

      Ștergere
  6. Spor la citit in 2020.
    Am aflat/cumparat cateva carti dupa ce am citit blogul tau (am ajuns aici cautand Esafodul de Aitmatov).
    Am crezut ca ai parasit blogul - a fost seceta de articole noi de cateva luni.
    Ce user ai pe goodreads ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Valentin, asemenea și ție!
      Se poate spune că am părăsit blogul în ultimele luni, fiindcă n-am mai reușit să scriu nimic, deși mi-aș fi dorit. Sper să țină timpul liber (și inspirația) cu mine și să fiu mai activă, măcar până la primăvară. :D
      Chiar voiam să mai citesc o carte de Aitmatov, dar încă n-am făcut-o. Oscilam între „Cântecul stepei...„ și „Eșafodul”, pe care am găsit-o mai demult în singurul anticariat din Pitești.
      Pe Goodreads mă găsești aici.

      Ștergere
  7. Draga Ema, ma bucur c-ai revenit. Tocmai citesc cu mare placere romanul "Sonia ridica mâna" si ma gândesc cu drag la luna lecturilor mioritice, unde am descoperit-o pe Lavinia Braniste.
    La multi ani si multe lecturi/plimbari/întâlniri/descoperiri!
    E.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, nici până azi n-am ajuns la „Interior zero”, e cazul să remediez, și dac-ar fi să-mi propun ceva pentru anul care abia a început, ar fi să reiau luna mioritică. Nu îndrăznesc să sper mai mult, fiindcă m-am lămurit că planurile livrești îmi sunt mereu date peste cap, dar într-un colț al minții îmi doresc să reiau și jocurile literare din punctul în care le-am abandonat.
      La mulți ani, E.! Un an nou sub semnul zâmbetului! Mă bucur că n-ai plecat de aici. :)

      Ștergere
    2. Ce urare frumoasa! Multumesc mult si vorba ta în urechea Domnului :-), cum se spune în germana.

      Ștergere
  8. Vai cât mă bucur că ai revenit pe blog! YUPIIII!
    Ai citit mult în comparație cu mine, care am ajuns la 18 cărți (17 pe goodreads), iar la sfârșit de an am grăbit și eu lucrurile cu 3 cărți mai scurtuțe - primul volum din Narnia, Scrisori de la Moșul de Tolkien și În căutarea sufletului Crăciunului (toate foarte nice, mă fac să îmi pară așa de rău că nu le-am citit mai devreme, mai ales Narnia! nici acum nu e așa târziu dar știu sigur că lumea creată de Lewis m-ar fi dat gata dacă le-aș fi lecturat prin clasa a 4-a. Sigur plângeam-râdeam-extaziam la fiecare pagină!)

    Pentru anul ăsta încă nu m-am gândit la un goal, I mean, mi-am făcut doar rezoluții cu ce cărți vreau neapărat să citesc, nu și un număr. Eu oricum pun numărul de pe goodreads mai mult ca să-mi numere cărțile :) Are să fie un an plin și nu-mi propun numere astronomice... dar vreau să știu și să simt eu că mi-am învins lenea care anul ăsta mi-a dat un pic de furcă... Mă rog, poate mai mult faptul că-mi amestec incontrolabil sentimentele și stările cu orice acțiune, îndatorire și, desigur, lectură - deci mai degrabă aș vrea să fiu în stare să-mi separ stările de acțiuni, sau măcar să găsesc un echilibru încât primele să nu le ruineze pe celelalte, așa cum s-a întâmplat de multe ori în 2019. :)

    M-ai făcut tare curioasă de ”Plimbă-ți oasele...” coperta și titlul mă foarte atrag.

    Momentan eu citesc Adolescentul lui Dosto, prima lectură pe anul ăsta. Nu țin minte dacă l-ai citit sau nu... Am trecut de prima sută de pagini, mă enervează maxim adolescentul ăsta :)

    An Nou fain cu multe realizări și tot ce-ți dorești tu, Ema! Din nou, mă super extra mega bucur că ai scris aici ♥!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, entuziasmul tău m-a bucurat foarte tare, Simina! Ce bine-ar fi ca energia ta pozitivă să-mi dea chef și inspirație pentru a scrie mai des pe blog! :D

      Dap, și eu aleg un număr orientativ (anul ăsta am pus tot 55 de cărți, ca în anii trecuți), vreau mai degrabă să știu când rămân în urmă cu lecturile. Vorba aia cu „nu știu unde-au zburat zilele” e foarte adevărată, iar reading challenge-ul îmi amintește că a trecut timpul și iar am citit prea puțin. Nu mi-am propus niciodată să ating un anumit număr de cărți, ci doar să acord mai mult timp lecturii și, pe cât posibil, să aleg cărți pe gustul meu care să nu mă facă să regret timpul petrecut în compania lor.

      Înțeleg foarte bine ce vrei să spui cu stările emoționale care-ți afectează activitățile. Eu parcă o iau razna primăvara, nu mă mai concentrez și toate planurile îmi sunt date peste cap. Sunt disciplinată dacă lucrez pentru altcineva, dar când vine vorba de proiectele mele îmi este mult mai greu să mă țin de ele dacă trec printr-o perioadă proastă sau una cu dor de ducă. Însă lectura mi se pare un bun antidot pentru stările de care spui tu, trebuie doar să alegi niște cărți potrivite, care să te rupă de problemele și de emoțiile tale (la mine funcționează un fantasy bun, un SF captivant sau cărțile lui Roald Dahl – păcat că sunt pe terminate, le-am citit aproape pe toate :D). Dacă nu reușești să te ții de alte activități, măcar la citit o să ai spor!

      Sunt sigură că ai putea citi mai mult dacă te-ai organiza un pic – de pildă, dacă aloci zilnic măcar o oră lecturii și dacă te gândești dinainte când anume o să citești (dimineața, la cafea, sau seara, înainte de a ieși în oraș, sau în altă parte a zilei, dar important e să-ți propui dinainte o oră aproximativă). Dacă nu ești o persoană prea disciplinată și organizată, cum nu sunt nici eu, o soluție e să începi să lucrezi cu tine, planificându-ți ziua cu o seară înainte, pe intervale orare. Creierul tău primește informația că vrei să faci un anumit lucru la o anumită oră și chestia asta ajută mult, ai să vezi. E nevoie de perseverență, fiindcă n-o să devii un om organizat peste noapte, dar important e să faci exercițiul ăsta în mod constant, fără să te cerți dacă nu reușești întotdeauna să te ții de ce ți-ai propus.

      Eu am început seria Narnia prea târziu, trecusem deja de 20 de ani și mi s-a părut cam puerilă, așa că m-am oprit după primul volum. Clar, unele cărți au timpul lor.

      Haha, fără să vrei ai creat un titlu super-amuzant pentru cartea Olgăi Tokarczuk, acel „Plimbă-ți oasele” care pare desprins dintr-un banc. :))

      N-am citit „Adolescentul”, de fapt am început cartea anul trecut (sau acum doi ani?), am citit cam 50 de pagini și am lăsat-o deoparte. Nu era momentul potrivit pentru ea, dar o voi relua la un moment dat, aș vrea să o citesc până la capăt. Spor la lectură! Văd că ai început anul în forță, cu o carte voluminoasă. :) (Vai de mine, am scris o întreagă poliloghie!)

      Ștergere
    2. Mi-am amintit ca ai zis de Narnia si am vrut sa zic si eu acelasi lucru: m-am apucat de Narnia acum vreo 2 ani, dar mi-am dat seama ca ar fi trebuit s-o citesc in copilarie ca sa o apreciez la adevarata valoare. Am citit doar volumul 1. Cum spuneai si tu, cu siguranta mi-ar fi placut foarte mult atunci. Acum mi s-a parut prea simplista scrisa, fara deyvoltari de situatie sau ale personajelor.

      Off topic: nu stiu daca e de la mine sau nu, dar am vrut sa comentez la postarea asta de pe iPhone si nu mergea, nu-mi afisa caseta in care sa scriu comentariul, desi eram pe browserul Chrome.

      Ștergere
    3. Mulțumesc că mi-ai spus de problema cu comentariile, Roxie! Nu cred că am cum s-o rezolv, sper să se rezolve de la sine. :)) Pe Android îmi apare caseta respectivă, dar cine știe ce modificări mai face Google...

      Dap, Narnia e compromisă și în cazul meu, acum e prea târziu să mă bucur de seria asta. Pe de altă parte, în ultimii ani am dat peste cărți pentru copii sau adolescenți care mi-au plăcut foarte mult – de pildă, Roald Dahl a fost pentru mine o revelație, i-am devorat cărțile pentru copii aproape pe nemestecate. :D

      Ștergere
  9. Wow, Simina, chiar mi-am propus să ajung și eu în curînd la Adolescentul lui Dostoievski (pe care l-am început și am mers depaaaarte, dar nu pînă la sfîrșit; asta se întîmpla acum mai bine de două decenii, phii), îmi amintesc că m-a frustrat mai mult tatăl.

    Ema, ce bine că ai scris! Felicitări! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu îs acum pe la 200 și ceva. Și mă frustrează și pe mine Versilov, tatăl. Mă face să mă gândesc la tema aceasta a paternității, e printre subiectele mele preferate pentru care am o preocupare foarte... entuziastă. :)

      Spor la lecturi!

      Ștergere
    2. Mulțumesc, Vio! Dacă reușesc să scriu și câteva cronici, deja pot spune că e o lună grozavă! :D

      Ștergere
  10. M-am bucurat mult sa vad ca ai scris pe blog inca un episod din Viata mea printre carti. Imi place mult "serialul", precum si topurile pe care le fac la inceput si la sfarsit de an - ma fac sa ma uit la mine si sa ma gandesc la ce mi-am propus si ce am realizat dpdv al cartilor in anul ce a trecut si sa-mi fac planuri pentru anul urmator.

    Bradutii din carti sunt asa draguti, bineinteles, mi-a placut foarte mult poza cu Nasuc uitandu-se in sus la glob. Si mie mi-a atras atentia obiectul de mobilier neidentificat si ma gandeam ce ingenioasa ai fost sa pui carti in interiorul lui.

    Mi se pare foarte interesant ca ai pus o poza cu cartile care au fost la club. Si mie mi-ar placea sa reiei jocurile literare si luna literaturii mioritice (stiu ca te gandeai sa o schimbi, mie cumva mi-a ramas in obisnuinta luna august, chiar si anul trecut mi-am reaminitit de ea), dar no pressure, really!

    Nu mi-am facut niciun plan pentru anul asta, cred ca o sa ma las purtata de val si de cum imi vin cartile la mana. Sunt de acord cu Lupul: cartile vin la tine la momentul care trebuie ca sa le intelegi si sa le gusti pe deplin. Mi s-a intamplat sa citesc niste carti si sa nu le inteleg/sa nu fiu in the right headspace si cred ca nu eram pregatita in momentul ala pentru ele/nu era momentul lor atunci.

    Si ma bucur sa citesc si comentariile - imi place comunitatea frumoasa care s-a format in jurul blogului si mereu aflu lucruri interesante de la cei care te viziteaza si iti comenteaza aici. La multi ani tuturor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dap, chiar mi-era dor de rubrica asta, care în fond poate cuprinde și un jurnal de lectură, deși specificul ei era inițial diferit. Sper să scriu și articolul despre lecturile din 2019 și cel cu planurile de lectură, care vor fi modeste, dar tot simt nevoia să le aștern în scris. :)

      Ha, o să pun o poză pe Instagram cu obiectul de mobilier și teancul de cărți, să se vadă mai bine. E mai puțin vorba de ingeniozitate și mai degrabă de nevoie, fiindcă spațiul din cele două biblioteci s-a epuizat și nu mai știu pe unde să-mi pun cărțile. :)) M-am despărțit deja de câteva volume, dar parcă nu se simte nicio diferență – ar fi cazul să fac ordine în bibliotecă și să văd la ce aș mai putea renunța.

      Mulțumesc pentru feedback-ul legat de luna mioritică! Prin urmare, tot în august o să rămână. :D Dar să vedem cât de disciplinată o să fiu anul ăsta, fiindcă una îmi propun iarna și alta se întâmplă vara. Am observat totuși că luna asta mă ajuta în primul rând pe mine să citesc mai multă literatură română, fiindcă nu mă limitam neapărat la august, ci mai strecuram autori români și în celelalte luni. Anul trecut am citit foarte puține cărți de la noi. :(

      E și ăsta un plan bun, să te lași dusă de întâmplare și de cheful de moment, fără să te gândești dinainte ce ai vrea să citești. Oricum, m-am lămurit că planurile astea literare sunt greu de urmat, mereu apar titluri care te tentează mai mult decât altele, plus că lecturile trebuie să se armonizeze și cu starea ta de spirit, așa că pare aproape imposibil să urmezi cu sfințenie o anumită listă – doar nu mai trebuie să te pregătești pentru școală, ci ești la urma urmei un cititor eliberat de constrângeri. :)

      Ștergere

Un produs Blogger.