O listă cu cărți la jumătatea anului

Dacă vă întrebați cum stau cu lecturile, situația nu se prezintă prea grozav: am citit doar 38 de cărți, cam puțin, iar widget-ul de pe Goodreads mă anunță că sunt în urmă cu două. E drept că tocmai am terminat Sticletele de Donna Tartt, un roman imens a cărui lectură mi-a luat aproape două săptămâni - dar ritmul de citit și de scris pe blog este mult mai lent, lucru care mă cam amărăște (dac-ar fi după mine, aș vrea să fiu și cu blogul la zi, și toată ziua prin oraș - ei, nu se poate). Din planurile de lectură făcute la începutul anului s-a cam ales praful, pentru că m-am abătut destul de mult de la listele din ianuarie - cu toate că sunt cărți pe care îmi doresc foarte mult să le citesc. Asta e, mi-e imposibil să rezist recomandărilor care vin de la prieteni (reali sau blogosferici) și titlurilor noi: de exemplu, abia aștept să apară O cale-ngustă spre nordul îndepărtat al lui Flanagan sau primul volum din Lupta mea de Knausgaard. 

M-am gândit să fac o listă cu cărțile faine citite până acum, pentru că este un pic mai simplu să aleg doar zece; presimt că la finalul anului nu mă voi îndura să las ceva nemenționat, cum am făcut cu cărțile citite în 2014. Fiind atât de puține, pot pune și o mică descriere la fiecare, așa cum mi-am imaginat eu că ar arăta o listă ideală. Ordinea nu este tocmai aleatorie, dar nici ierarhică, pentru că nu mă pricep (și nici nu vreau) să compar subiecte și scriituri diferite. Nu este un top, ci o listă personală și subiectivă, cu cărți pe care le-aș recomanda oricând - deși nu oricui. Dacă aveți chef să faceți și voi o listă asemănătoare, eu sunt tare curioasă ce cărți citite din ianuarie încoace v-au plăcut foarte mult.

Maestrul și Margareta - Mihail Bulgakov

Am gustat fiecare pas din această călătorie nebunească și delicios de comică în absurdul ei, care m-a purtat, timp de câteva zile, prin Moscova anilor 1930, când orașul este întors cu susul în jos de apariția unor personaje misterioase și puse pe rele. Scriitura este uimitor de simplă (aviz celor care nu au citit cartea, crezând că este o lectură dificilă), dar acțiunea stratificată și numărul mare de personaje necesită, totuși, un dram de atenție (pe care romanul îl merită cu prisosință). Chiar dacă Maestrul și Margareta nu va fi pe gustul tuturor, cred că fiecare cititor îi este dator genialului și persecutatului Bulgakov măcar cu o încercare.

Nostalgia - Mircea Cărtărescu (recenzie aici și aici)

Prozele din Nostalgia au fost o revelație: după ce, ani de zile, am evitat cărțile lui Cărtărescu, convinsă că scriitura lui este prea complicată și ermetică pentru mine, acum am descoperit o cu totul altă fațeță a autorului. M-am îndrăgostit de scriitura densă și fluidă, cu o puternică amprentă fantastică și un imaginar fabulos. De la înfruntarea hazardului în Ruletistul la povestea de dragoste din Gemenii și la aspirația creatoare absolută din Arhitectul, lectura a decurs de multe ori sub semnul unei fascinații covârșitoare, care m-a făcut să uit de lumea din jur, cu realitatea ei finită și îngustă. 

Roman rusesc - Meir Shalev

Într-o narațiune non-lineară, care virează adeseori înspre tărâmul mitului și al fanteziei, aflăm povestea unei așezări evreiești din Israel, întemeiată de câțiva imigranți idealiști la începutul secolului 20. Cel care istorisește pățaniile a trei generații este Baruch, urmașul îndopat cu povești extraordinare și lecții de botanică. Mi-au plăcut nespus de mult umorul, imaginația și scriitura lui Meir Shalev, care prezintă portretele întemeietorilor și identitatea poporului israelian cu căldură și umor, dar și cu ironie, într-o narațiune extrem de densă și deloc facilă. 

Femeia de hârtie - Rabih Alameddine

Saturat cu informații literare, citate (atât proză, cât și poezie), tituri de cărți și nume de autori, romanul libanezului Alameddine trezește un chef nesățios, aproape nesănătos, de și mai multe lecturi. Pe lângă elogiul adus literaturii, cartea cuprinde și povestea vieții unei femei intelectuale și autodidacte, într-un Beirut dominat de prejudecăți: este vorba despre Aaliya Sobhi, o traducătoare de 72 de ani care trăiește singură și izolată de lume, înconjurată de vrafuri de cărți și munți de hârtie - traducerile la care a lucrat o viață întreagă.

Între cer şi pământ - Jón Kalman Stefánsson

Am observat că lumea ocolește acest roman și nu înțeleg de ce - mi-aș fi dorit să aibă parte de aceeași atenție ca Stoner și Laur, perechea celebră de la finalul anului trecut, dar se pare că soarta lui este să rămână în umbră. O poveste despre moarte, viață și literatură, romanul m-a încântat cu frazele lungi și meșteșugit lucrate, care nu pot fi cuprinse și consumate într-o singură lectură. Poate e ceva fermecat în genele islandezilor, din vremuri îndepărtate când eroii din saga și rímur umblau pe pământurile acestea neospitaliere, pentru că autorul m-a purtat printr-o sumedenie de stări: m-a întristat și m-a făcut să râd, mi-a umplut inima de bucurie și mi-a strâns-o de emoție.  

Stoner - John Williams

Povestea lui Stoner, un bărbat aparent banal și nefericit, este mai mult decât povestea unei existențe simple și lipsite de spectaculos. Este călătoria unui om prin viață pentru a se descoperi pe sine - o călătorie care nu ar fi început dacă nu ar fi existat întâlnirea sa cu literatura. Romanul mi-a plăcut mult și mi-a ridicat numeroase întrebări în încercarea mea de a-l înțelege pe William Stoner. Literatură, foamea de studiu, pasiune, identitate, război - acestea sunt câteva dintre temele abordate de John Williams, cu o scriitură detașată și nepretențioasă, care nu explică, nu ascunde și nu înfrumusețează.

Câmpia în flăcări - Juan Rulfo

În povestirile din Câmpia în flăcări am întâlnit o lume brutal de realistă, în care Rulfo surprinde spiritul arhaic al Mexicului, cu crimele, revoltele și paradoxala lui resemnare. Sărăcia, munca epuizantă, crima, lupta, dragostea, moartea alcătuiesc tot atâtea fire din care se împletește viața oamenilor de rând din Mexicul începutului de secol 20. Este o lume încărcată de violență, zbârnâind de tensiune și frustrare, în care nedreptatea bogaților și ostilitatea naturii par primite în dar odată cu nașterea. În aceste povestiri, Juan Rulfo a folosit, pentru prima oară în America Latină, tehnici narative precum fluxul conștiinței, perspectivele alternative sau flashback-urile. 

Tristeți de lămâie - Julian Barnes

Îmi place Julian Barnes, iar în Tristeți de lămâie am găsit multe povestiri excelente despre bătrânețe, căsnicie și dragoste. Credeți, însă, că bătrânețea sau moartea sunt pentru Julian Barnes prilejuri de tristețe și seriozitate? În pastilele acre și amare din această colecție de proză scurtă, Barnes vorbește cu umor despre oameni revoltați împotriva finitudinii, despre bărbați care încearcă să își trăiască ultimii ani cu virilitatea intactă și cu inima deschisă spre iubire, dar și despre femei care abordează sfârșitul într-o manieră practică. Povestirea mea preferată a fost Să vorbim franțuzește, care cuprinde scrisorile unei octogenare de la căminul de bătrâni către Julian Barnes.

Uriașul îngropat - Kazuo Ishiguro

Cel mai recent roman al lui Kazuo Ishiguro ne poartă în Britania secolului 6, la câțiva ani după moartea regelui Arthur, când pământurile sunt stăpânite de forțe întunecate - căpcăuni, elfi, dragoni și tot soiul de demoni, care pândesc în cețurile dense ce învăluie satele britone și saxone. Peste această lume fantasmagorică a coborât o molimă a uitării, iar memoria și trecutul încetează să mai existe. A fost o incursiune extrem de interesantă în acest timp îndepărtat, învăluit în legendă, din care mărturiile istorice răzbat până la noi doar prin intermediul mitului și al folclorului.

Medeea și copiii ei - Ludmila Uliţkaia

Un caleidoscop colorat de povești și personaje, romanul cuprinde istoria unei familii, dar și istoria unui loc, Crimeea, tărâmul pitoresc unde muntele și marea se întâlnesc cu ofertantul mozaic cultural. Medeea, ultima grecoaică pur-sânge rămasă în sudul peninsulei, este punctul stabil în jurul căruia gravitează micile povești inedite atașate numeroaselor sale neamuri. Măiestria Ludmilei Ulițkaia - de altfel, o povestitoare extraordinară - iese la iveală din portretele personajelor sale, creionate cu o imaginație debordantă și cu o sumedenie de detalii surprinzătoare.

*Și a unsprezecea carte, la categoria copii și adolescenți:

Tabăra - Louis Sachar

Romanul a fost o adevărată delectare și nu-mi pot explica cum a reușit Louis Sachar să-mi redea plăcerea și bucuria copilului-cititor de odinioară. M-am implicat foarte mult în povestea lui Stanley Yelnats, un băiat grăsun lipsit de prieteni, care duce în spate un incert blestem al familiei sale: el se află întotdeauna la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Este un roman minunat, foarte bine legat și construit, care îmbină umorul, aventura și lecțiile de viață cu personaje interesante și povești bine ticluite. 

Am zis că mă limitez la zece cărți, aproape am reușit, dar nu mă lasă inima să ignor câteva care mi-au plăcut. Mai trec încă cinci, în ordinea în care le-am citit:

Povestirea cameristei - Margaret Atwood

Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii - Kenzaburō Ōe

Plopii din Berlin - Anne B. Ragde

Căpitanii nisipurilor - Jorge Amado

Amintirile unei nonagenare - Antoaneta Ralian