Viața mea printre cărți (III)

duminică, 14 septembrie 2014

În august am fost la o plimbare cu bastonul prin București, organizată de ARCEN. De fapt, n-am avut un baston, ci o umbrelă, pentru că în prima jumătate de oră a plouat destul de tare. Mi-a plăcut mult de cei doi ghizi volubili și plini de umor, care ne-au istorisit o mulțime de lucruri mai puțin cunoscute despre clădirile bucureștene și oamenii celebri care le-au trecut pragul. Am fost foarte surprinsă când i-am auzit citând (ba chiar interpretând cu haz) poezii și fragmente din cărțile unor autori români, dar și străini. Astfel am aflat de o carte pe care vreau neapărat să o citesc: Athénée Palace, scrisă de R. G. Waldeck (de la Rosa Goldschmidt)o evreică născută în Germania, corespondentă a ziarului Newsweek. În cartea asta, autoarea vorbește despre Bucureștiul anului 1940, inclusiv despre atmosfera din hotelul Athénée Palace, unde a locuit timp de șase luni (dacă am reținut corect). Chiar nu mă așteptam să mă întorc de la această plimbare cu o recomandare de lectură!

plimbare ARCEN prin București
Edmond Niculușcă și Alberto Groșescu, cei doi tineri care au pus bazele ARCEN.

A durat ceva până m-am urnit, dar în cele din urmă am fost în vizită la Anamaria Smigelschi, mai nou scriitoare și dintotdeauna plastician (nu chirurg, ci din cealaltă categorie, artistică). Mă cucerise naratoarea cărții sale de memorii selective, „Gustul, mirosul și amintirea” (despre care am scris aici), și mi-am dorit tare mult să o cunosc în realitate. Am ajuns acasă la doamna Smigelschi într-o dimineață de august, cărând o cutie cu lapte (solicitată de dumneaei) și o cutie cu bomboane (din partea mea). Și, bineînțeles, cu cartea la subraț, pentru autograf. Prima mea întrebare (pe care o pun, încă din copilărie, de fiecare dată când vizitez pe cineva pentru prima oară) a fost următoarea: „Aveți căței sau pisici?”. Oarecum dezamăgită, am aflat că pisicile nu mai au voie în casă, iar căței nu sunt disponibili momentan.

Mi-a plăcut la nebunie camera de zi, spațioasă și luminoasă, cu ferestre mari care dau spre grădină, cu zeci de obiecte mici și minuscule și cu fotolii vechi în care mi-ar fi plăcut să-mi petrec o după-amiază întreagă (citind, desigur). Doamna Smigelschi m-a uimit prin spiritul tânăr și prin felul direct de a vorbi, fără complezențe și politețuri inutile. Am vizitat și atelierul, unde m-a rugat să-i elucidez câteva din misterele Facebook-ului. Apoi, mi-a prezentat colecția de animăluțe în miniatură, pe care le-a botezat cu nume fanteziste (fapt care mi-a amintit de poreclele ștrengărești din „Gustul, mirosul și amintirea”). Spre final, mi-a citit câteva capitole din noua sa carte de memorii, aflată în curs de apariție tot la Humanitas. De data aceasta, va fi vorba despre călătoriile și expozițiile din afara țării, presărate cu peripeții și observații de tot felul (ca să nu zic „interesante”, căci doamna Smigelschi mi-a atras atenția că folosesc acest cuvânt în exces). 

în vizită la Anamaria Smigelschi
Acasă la Anamaria Smigelschi

Acum trebuie să vă vorbesc despre obsesia pe care am făcut-o în ultima vreme. Ca și când n-aș avea destule cărți în bibliotecă, la care se adaugă cele împrumutate de la prieteni, mi s-a năzărit că vreau abonament la bibliotecă (dacă vă uitați pe pagina de căutare a Bibliotecii Metropolitane, poate mă veți înțelege). Desigur, lucrurile nu puteau să fie atât de simple: nu pot să-mi fac permis, din varii motive. Unei prietene i s-a făcut milă de mine și mi l-a împrumutat pe al ei, așa că am pornit pe jos spre cea mai apropiată filială, undeva pe Prelungirea Ferentari. Denumirea străzii trebuia să-mi ridice niște semne de întrebare, chiar dacă filiala se află la doar 15 minute de casă. Pe măsură ce mă apropiam de destinație, peisajul și fauna deveneau din ce în ce mai amenințătoare: case strâmbe, terenuri virane, depozite... Parcă intrasem în alt oraș – de exemplu, Brăila? Până să găsesc biblioteca, eram deja convinsă că a fost demolată sau furată între timp. 

Dar iată că biblioteca exista cu adevărat – o casă micuță, cu cărțile în dezordine, multe din ele neîmprumutate vreodată. Am descoperit o mulțime de titluri bune, într-un asemenea contrast izbitor cu peisajul de dincolo de ușă, încât aproape că m-am emoționat. Nici biblioteca din Pitești, orașul meu de baștină, nu are asemenea cărți! Pe drumul de întoarcere, n-am îndrăznit să-mi scot telefonul și s-o sun pe prietena mea până nu am zărit primele semne de civilizație – adică liftul de la stația de metrou Eroii Revoluției, unde eram deja familiarizată cu fauna care mișună prin zonă. 

Bineînțeles că nu m-am învățat minte. Când m-am întors să returnez cărțile, drumul a părut mai scurt și mai puțin amenințător, așa că, în loc să plec de acolo cu mâna goală și să zic mersi că am scăpat, eu m-am întors acasă cu alte cinci (da, cinci!) cărți. Dar gata, am încheiat acest cerc vicios: a doua oară (și ultima) m-am scuzat că nu mai pot împrumuta nimic, pentru că am acasă câteva cărți pe care vreau neapărat să le citesc. Poate că doamna bibliotecară a fost un pic dezamăgită să piardă un cititor pentru toate cărțile alea grozave care adună praful pe Prelungirea Ferentari.

Drumul spre biblioteca de pe Prelungirea Ferentari

12 comentarii

  1. Ce frumos e in casa doamnei Smigelschi, vreau sa ma mut acolo :)
    Si sa-i citesc cartea, sa ma uit daca este ebook.

    Iar apropo de biblioteci in locuri dubioase, eu o sa zic doar ciudate, azi am descoperit ca pe plaja din Barcelona este o biblioteca, biblioplatja se numeste. O idee atit de simpla, si evident, foarte eficienta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oai, da, camera de zi a doamnei Smigelschi este foarte plăcută, și eu m-aș muta acolo fără să stau pe gânduri! Doar pisicile mai lipsesc din decor. Îmi pot imagina plăcerea de a mă afunda într-un fotoliu, cu o carte bună alături. :) ”Gustul, mirosul și amintirea” este foarte faină, mie mi-a plăcut mult - sper că ai găsit un ebook, ceva.
      Biblioplatja din Barcelona sună tare interesant și presupun că este mai bine organizată decât Plaja de carte de la Vama Veche. Ai testat deja biblioplatja?

      Ștergere
    2. Nu, inca nu m-am aventurat sa citesc in spaniola. Plus ca am Kindle-ul plin cu multe care asteapta la rind.

      Ștergere
    3. Poate o vei testa la anul... Presupun că te-ai apucat de învățat spaniola, iar cititul e o foarte bună metodă de studiu (și mult mai plăcută, aș putea adăuga). Eu m-am reapucat de spaniolă cu ”Pedro Paramo”, dar n-am mai continuat, spre rușinea mea - și chiar strânsesem o colecție de cărți scurte în spaniolă...

      Ștergere
  2. Au si titluri noi bibliotecile sau mai degraba sunt carti vechi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa, sunt o grămadă de titluri noi, tocmai asta este minunat. Am inclus un link către baza de date a cărților, trebuie doar să cauți câteva titluri pentru a te lămuri ce comoară se ascunde pe rafturile bibliotecilor de cartier. :) Eu am rămas cu gura căscată, pentru că am găsit aproape tot ce îmi doream.

      Ștergere
  3. Buna, Ema,

    Nu am gasit o adresa de mail de contact asa ca iti scriu aici. Am un client care ar dori sa colaboreze cu tine. Da-mi, te rog, un mail pe adresa office@razvanbucur.ro pentru a discuta mai multe.

    Multumesc,
    Razvan

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, pentru o secundă am sperat că cineva de la Biblioteca Metropolitană a scris un comentariu și mi-a oferit un permis în dar. Dar nu... :)

      Ștergere
  4. Eu ma bucur ca ti-a placut la turul ARCEN. Ai ajuns si la cel pentru Zilele Bucurestiului? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am ajuns aseară la cel de-al doilea tur, dar erau atât de mulți oameni (incredibil!) încât am abandonat după un sfert de oră și am plecat la o bere. Înțelegeam doar parțial ceea ce spuneau ghizii, pentru că, în ciuda eforturilor mele de a ajunge mai aproape de ei, mă trezeam întotdeauna la periferia grupului. Nu știu să dau din coate. :)

      Ștergere
  5. Un abonament la biblioteca e un avantaj enorm pentru un cititor. Daca ar fi fost sa imi cumpar toate cartile pe care le-am citit anul asta, as fi avut acum o mare gaura in buget :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, biblioteca poate fi o adevărată comoară pentru un cititor – mai puțin în orașele din provincie, unde lipsesc aproape toate tilurile noi de pe piața de carte. Am reușit până la urmă să am acces la Biblioteca Metropolitană cu permisul fratelui meu – deci birocrația nu e chiar așa de nemiloasă în unele cazuri. :)

      Ștergere

Un produs Blogger.