Viața mea printre cărți (VI)

Luna trecută am cam neglijat activitatea pe blog, pentru că ne-am mutat dintr-o casă în alta. Mă obișnuisem atât de mult cu rutina de a citi și de a scrie la intervale regulate, încât am resimțit foarte tare schimbarea. Trebuie să înțeleg, însă, că în lumea reală (departe de a fi una ideală) nu pot avea întotdeauna timp pentru citit și pentru scris, dar și că a lua o pauză de la blog nu este în niciun caz vreo tragedie. I'm working on that. :)

Pereții nu-mi plac deloc, la vară o să facem ceva în privința lor
(cine naiba o fi muncit la calciul ăsta, e inclusiv pe tavan!).

Evident, cel mai greu de cărat au fost cărțile. Le-am împachetat în cel mai josnic mod, în materiale publicitare – și tot așa se găsesc și în momentul de față. Cum noua casă are puțină mobilă, iar alta n-am cumpărat deocamdată, am desemnat pe post de bibliotecă o fostă vitrină de bibelouri, pentru care un unchi binevoitor mi-a meșterit niște rafturi zdravene. Tot ce mai trebuie să fac este să le vopsesc cu lac maro, pentru a ajunge la nuanța „nobilei” mobile, dar nici măcar pentru asta n-am avut timp, iar acum a venit și zăpada. Sper ca măcar de Crăciun să am și eu o bibliotecă ca tot omul – cu cărți, nu cu promoții de la Kaufland. (Pentru cei care mi-au împrumutat cărți: stați liniștiți, cărțile voastre sunt în siguranță. Le-am pus într-un pachet special, pe care l-am păzit cu prețul vieții în timpul mutării.)

O să amenajez colțul de citit sub geamuri (iar perdelele astea trebuie să dispară). 

Acum trebuie să îmi amenajez un nou loc de citit. Nu-mi pare rău că am scăpat de cel din vechea locuință, care-mi dădea numai dureri de spate, pentru că mă obișnuisem să citesc pe scaun, cu picioarele urcate pe birou (urât, știu, și nici măcar nu era comod). Gata, cât de curând o să îmi cumpăr un fotoliu și un lampadar, pentru a-mi schimba cu totul obiceiurile de lectură. Cel mai mult și mai mult mi-aș dori un reading nook, din acela la geam (parcă adaugă câteva grade la bucuria lecturii), dar noua casă nu are nici un pervaz generos, nici ferestre până la podea, așa că deocamdată mă mulțumesc cu fotoliul. Mai lipsește o pisică. Câinele este același, mai lipicios decât un scaiete de când ne-am mutat (probabil că suntem singurii care îi amintesc de vechea locuință).

***

În altă ordine de idei, am trăit minunata experiență de a-mi găsi două texte reformulate sau de-a dreptul copiate pe un alt blog de carte. Nu le-aș fi descoperit dacă nu mă lovea curiozitatea de a vedea cine a mai citit Blestem curgerea timpului de Per Petterson. Am găsit o postare, am citit un pic și mi s-a părut că sună foarte familiar. Am mai citit un pic și mi-am dat seama că este chiar textul meu, reșapat și recondiționat (uneori de-a dreptul jalnic):

Câteva paragrafe mai jos, „autorul” s-a plictisit de reformulări și a dat pur și simplu copy-paste:

După primul atac de nervi, am revenit pe blogul acestui individ original pentru a mai cotrobăi prin „recenziile” dumnealui. N-a durat mult și am mai recunoscut niște idei pe pagina despre cartea lui Alice Munro, Dragă viață. Aici a preluat mai puțin, dar, deh, fiind la prima încercare probabil, a fost mai cumpătat:

Nu înțeleg de ce ar face cineva asta, adică de ce ar fura munca altui om. Nu este vorba despre lucrări școlare (care, prin natura lor, nu prea îndeamnă la creativitate și originalitate), iar blogurile de carte nu îți asigură celebritate sau bani în cont, așa că pur și simplu nu pricep ce foloase poate trage individul din acest furt. Se laudă că primește cărți de la edituri, dar mă întreb dacă le și citește, că nu s-ar zice. Mai corect ar fi ca editurile astea să nu-i mai dea nicio carte, pentru că nu le merită – pe lângă faptul că, oferindu-i cărți, ar susține pe cineva care nu e în stare să-și scrie propriile texte. Este chiar ironic faptul că el alege calea ușoară (cărți căpătate, texte furate), pe când eu îmi cheltui banii și timpul – iar asta pentru a ajunge amândoi la același rezultat, ha!

Voi ce ați face în locul meu? Mă tot gândesc dacă merită sau nu să îi scriu un comentariu. Dacă nesimțirea individului e în tavan, nu prea cred că își va retrage postările, ci își va vedea în continuare de plagiate. În cazul în care scrieți despre cărți, nu strică să aruncați un ochi peste blogul acestui original și inteligent membru al rasei umane, poate vă regăsiți munca pe acolo.

(Later edit: telenovela plagiatului a continuat și anul următor.)