Cum să aleg o carte de cinci stele

Vorbesc cu mine acum, dar poate că ceea ce voi scrie va fi de folos și altora. Am intrat săptămâna trecută pe pagina mea de Goodreads și am observat un lucru oarecum neobișnuit: citisem, la rând, trei cărți pe care le notasem cu cinci stele. În fine, nu toate trei au fost de cinci stele „pline”, însă cărțile mi-au plăcut atât de mult, încât am rotunjit nota până la cinci (oricum, chestiunea asta cu notarea e tare relativă - despre acest subiect a scris mai demult Laura). 

Am început să mă întreb dacă am mai citit vreodată, la rând, trei cărți cărora le-am acordat notă maximă. Și am continuat firul gândurilor, întrebându-mă cum ar fi să citesc nu trei, ci chiar zece cărți de cinci stele, una după alta? Mi-am dat seama că nu este deloc imposibil, deși poate fi, cu siguranță, o provocare imprevizibilă. Să ne înțelegem, totuși: nu ar fi vorba de o vânătoare de trofee, ci pur și simplu de zece cărți care se vor dovedi excelente. Am mai fost întrebată: Cum îți alegi cărțile pe care le citești? Acum mă întreb eu: Cum aș putea să aleg următoarele șapte cărți pentru ca toate, dar absolut toate, să fie lecturi favorite? (până am reușit să termin acest articol, am stricat feng shui-ul cu o notă de trei acordată cărții lui Flanagan - „Să bați din palme cu o singură mână” -, presimțind, oricum, că nu va fi o lectură de cinci stele)

Ar fi minunat să existe o aplicație care, pe baza unor date introduse și a unui algoritm complex, să-mi indice un rezultat sigur. Dar, hei, nu există așa ceva, pentru că fiecare dintre noi este compus dintr-o multitudine de nuanțe care-i definesc personalitatea și preferințele. Mi-am dorit și încă îmi doresc să întâlnesc pe cineva care are gusturi foarte asemănătoare cu ale mele în materie de literatură, dintr-un motiv simplu: pentru a ajunge mai repede la titluri necunoscute mie, descoperite de geamănul sau geamăna mea într-ale lecturii (reciproca fiind valabilă). Însă aspirația mea este, evident, una utopică. Oricât de mult aș semăna cu altcineva, întotdeauna vor interveni nuanțele particulare care ne definesc. Poate că va fi din cauza unui personaj sau a unei replici, a unui deznodământ sau a unei întorsături de situație care mie nu mi-a plăcut, iar pe celălalt l-a fascinat. Cert este că gusturile noastre se vor despărți într-un anumit punct și o vor lua pe drumuri diferite.

Revenind la subiectul articolului, există, totuși, o serie de metode după care mă pot ghida pentru a găsi o carte pe gustul meu. În primul rând, experiența - a mea sau a altora. Odată cu trecerea anilor și cu acumularea lecturilor, un cititor începe să se cunoască și să își cizeleze gusturile, să devină mai pretențios și mai selectiv, să dezvolte un soi de intuiție care îl ajută să aleagă mai bine următoarea lectură. 

O metodă ar fi să apelez la cărțile unui autor cu care sunt deja familiarizată și, eventual, l-am trecut în rândul scriitorilor favoriți. Evident, există riscul să dau peste o carte mai slabă, căci unii autori publică (sau au publicat) destul de des și nu tot ceea ce au scris este excepțional. Am cunoscut pe cineva care citește o singură carte de la fiecare autor - de regulă, cea mai cunoscută -, considerând că nici măcar în felul acesta nu va avea timp să ajungă la toți cei care au publicat de-a lungul timpului. Dacă scopul meu ar fi varietatea dusă la extrem, această metodă m-ar scuti măcar de eventualele dezamăgiri provocate de un scriitor favorit, însă eu una nu mă pot lipsi de plăcerea unei scriituri pe care o apreciez și la care îmi doresc să revin.

Să umblu pe cărările deja bătătorite poate fi o altă metodă. Se spune că adevărata valoare se regăsește, cel mai adesea, în literatura clasică, cea care a trecut testul timpului și a fost citită de zeci de generații, fiind retipărită, studiată și citită aproape fără întrerupere. A lua la rând cărțile lui Dostoievski, Bulgakov, Tolstoi, Nabokov, Woolf ar putea garanta câțiva ani de lecturi mulțumitoare - aproape nimic sub patru stele! Însă întotdeauna pot apărea surprize, chiar și pe acest domeniu arhiumblat: o carte a unui autor celebru mă poate dezamăgi din cine știe ce motiv, sau îmi va părea mai slabă în comparație cu alta; subiectele se demodează, stilurile se perimează, răbdarea cititorului contemporan se diminuează, ș.a.m.d. 

În vremurile naivității mele, de care încă n-am scăpat pe deplin, eram convinsă că toată lumea iubește Un veac de singurătate sau Maestrul și Margareta. Ei bine, am întâlnit destui oameni care s-au declarat nemulțumiți și le-au găsit nod în papură. Dacă până și în cazul acestor cărți, care au primit titulatura de capodopere, există disensiuni și păreri împărțite, e clar că nimic pe lumea asta nu va alinia în unanimitate gusturile personale. Bine, e adevărat că unii oameni țin morțiș să aibă o părere diferită de a majorității, dar pe aceștia îi poți recunoaște destul de repede.

Goodreads-ul este un instrument foarte util în zilele noastre (eu urmăresc câțiva cititori din afară, pentru că lecturile lor sunt diferite de ceea ce se citește la noi), însă inspirația poate fi găsită în multe locuri: la cititorii mai vârstnici, cu sute de lecturi la activ - cei care, de obicei, nu au conturi de Goodreads -, la prieteni, vecini sau colegi care citesc mult și variat, la profesori sau bibliotecari, la jurnaliști, scriitori, critici sau bloggeri literari care își expun pe internet părerile despre cărțile citite. E drept că, în cazul celor din urmă, poate interveni îndoiala legată de posibile interese sau obligații care le influențează opiniile, însă asta e o altă discuție. 

Cât despre cărțile contemporane care sunt pe val într-un moment sau altul, popularitatea lor nu este neapărat un semn al valorii, deși, de la caz la caz, acea valoare chiar poate exista. Mai demult, simțeam instinctiv nevoia de a ocoli aceste cărți despre care vorbește toată lumea, dar, între timp, mi-am dat seama că pot pierde o lectură excelentă, și asta doar din dorința de a nu mă lăsa absorbită de valul opiniei generale. Acum încerc să îmi dau seama care dintre aceste cărți mi s-ar potrivi mie și să evit, pe cât posibil, așteptările false generate de o promovare excesivă.

Pe scurt, dacă experiența personală și intuiția nu-mi sunt de folos, pot găsi întotdeauna inspirație la oamenii în ale căror gusturi am ajuns să am încredere, chiar dacă părerile mele vor diferi uneori de ale lor. Totodată, încerc să mă țin aproape de cei care mă impulsionează - direct sau indirect - să-mi depășesc reținerile și să citesc literatură mai dificilă. Sunt conștientă că nu mă voi simți niciodată îndeajuns de pregătită, însă cărțile de acest gen sunt tocmai cele care ne lărgesc cunoașterea de sine și a lumii. Poate abia când voi da paginile unei cărți de Dostoievski voi înțelege că am ajuns la adevărata literatură; asta nu înseamnă, însă, că literatura de calitate nu poate fi găsită și în paginile scrise de autorii contemporani - din fericire, domeniul literar pare a fi unul inepuizabil.

Acum să analizăm poza de mai sus: oare câte din cărțile din teancul acesta, pe care l-am adus în dormitor cu gândul de a citi din el până scade, se vor dovedi lecturi de cinci stele? Este ironic faptul că presimt deja răspunsul, iar mai bine de jumătate din teanc nu va îndeplini condițiile necesare. Îmi pot da seama de acest lucru printr-un algoritm (ha) care îmbină experiența personală (am mai citit alte cărți de același autor), intuiția (un subiect pare a fi exact pe gustul meu sau fragmentele citite m-au cucerit printr-o scriitură aparte) și părerile formate pe baza experienței altor cititori (unii au apreciat cartea; altora nu le-a plăcut și e clar că mie o să-mi placă - chestia asta funcționează în ambele sensuri).

Pe ce titluri aș paria, așadar? De sus în jos și la dreapta: „Narcis și Gură-de-Aur” de Hesse, „Condiția umană” de Malraux, „Greața” de Sartre, „Laur” de Vodolazkin, „Dezastrul de la Cernobîl” de Svetlana Aleksievici, „Atonement” de McEwan, „Casele vieților noastre” (antologie), nuvelele lui Gogol, „Vorbește, memorie” de Nabokov, „Regele alb” de Dragoman. Acestea sunt alegeri aparent sigure, dar, cum spuneam mai sus, întotdeauna pot apărea surprize. Cu o doză de șovăială, mai aleg câteva candidate: „Opiniile unui clovn” de Boll, „Marea, marea” de Iris Murdoch, povestirile lui Zweig, „Soldații de la Salamina” de Cercas, „Noaptea când cineva a murit pentru tine” de Bogdan Suceavă, „Lindenfeld” de Ioan T. Morar.

Mă veți întreba, probabil, de ce nu citesc doar cărți despre care bănuiesc că vor fi excelente. Dintr-un motiv simplu: pentru că nu mi-am propus acest lucru până acum. Curiozitatea mă împinge să îndrăznesc, să experimentez, să ies din zona de confort și să încerc autori noi și cărți mai puțin cunoscute. Există o anumită plăcere în descoperirea unei cărți extraordinare care se ascunde în straie umile, o carte trecută cu vederea de cititori, adesea din motive inexplicabile. Ce anume stabilește succesul unei cărți? Ce-i determină pe oameni să citească o anumită carte și pe alta să o ignore? Ei bine, dacă cineva poate răspunde la aceste întrebări, e cazul să își deschidă o editură, dacă nu a făcut-o deja. 

În concluzie, nu posed o rețetă infailibilă care m-ar putea ajuta să selectez numai lecturi de cinci stele, însă mă pot ghida după o seamă de metode și indicii care, exceptând surprizele, conduc la rezultate mulțumitoare. Sunt sigură că cei mai mulți dintre voi cunosc deja metodele despre care am vorbit mai sus. Cel mai important lucru, cred eu, este să îți cunoști propriile gusturi, însă la fel de important mi se pare să ieși din când în când din zona familiară, pentru a încerca alte genuri și alți autori, dar și pentru a tinde mai sus, spre cărțile care, deși se vor dovedi mai dificile, vor aduce și un alt fel de satisfacție. Dacă voi cunoașteți vreo metodă cu rezultate garantate, vă rog să nu o țineți doar pentru voi și să mi-o spuneți și mie. :)